BIBLIOTECA JUDETEANA "OVID DENSUSIANU"

HUNEDOARA- DEVA

marți, 29 noiembrie 2016

ZIUA LUPULUI SAU NOAPTEA SFANTULUI ANDREI

Se apropie Ziua Lupului sau noaptea Sfântului Andrei. Despre Sf. Apostol Andrei (30 noiembrie/13 decembrie) se spune că era primul dintre ucenicii lui Hristos, frate cu sf. Apostol Petru, ucenic al Sfîntului Ioan Botezătorul. Era originar din Betsaida. După ce se hotărăşte să-l urmeze pe Iisus Hristos, devine „cel dintâi chemat”, după cum spun scripturile bisericeşti. După Învierea lui Iisus şi coborârea Spiritului Sfânt (la Rusalii), apostolii s-au întâlnit şi au tras la sorţi cine şi unde se va duce pentru propovăduirea credinţei creştine.

Ţinutul Sciţiei şi Traciei i-a revenit Sfîntului Andrei. După multe peregrinări, el se stabileşte în Peloponezul grecesc, în oraşul Patras, lângă Corint, Grecia unde este executat din ordinul guvernatorului roman Aegeas pe timpul domniei Împăratului Nero. Surse bisericeşti mărturisesc că Sfîntul Andrei condamnat la moarte, a rugat să fie răstignit pe altfel de cruce decât Iisus, aşa el a fost răstignit pe o cruce în forma de X cu capul în jos, căreia i s-a spus „Crucea Sfîntului Andrei”. Astăzi această formă a crucii se regăseşte pe steagul Scoţiei, Irlandei, cel al Flotei militare ruse etc.
Sfântul Apostol Andrei este, conform tradiției, primul care a adus creștinismul pe meleagurile noastre. De aceea, mai ales în zonele rurale, au existat şi încă se păstrează o multitudine de tradiţii, superstiţii şi obiceiuri în care elementul păgân se imbină cu cel creştin.

Sărbătoarea are mai multe denumiri: Andrei de Iarnă, Sântandrei, Moș Andrei, Andrei Cap de Iarnă, Undrea, Îndrea. Este singura sărbătoare de peste an, care a dat denumirea populară unei luni - decembrie, după cum știm în popor e numită - Îndrea, Undrea. Se credea, că de la ziua Sf. Andrei începe iarna și pune stăpânire pe lume.
Sărbătoarea Sf. Andrei se mai numea în popor și Ziua Lupului, o sărbătoare păgână precreştină, care a fost asimilată practic în întregime. Sărbătoarea era dedicată unei divinități, în cadrul căreia era prezent cultul strămoșilor, comunicarea cu spiritele strămoșilor, înfățișați fie ca lupi, fie ca strigoi. Credința în existența strigoilor pornea de la convingerea omului, că sufletele morților pot reveni printre cei vii. De aici vine credinţa că de Sfântul Andrei se dezleagă secrete, pot fi găsiţi acei, care au săvârşit crime, furturi. Se spune ca era pe vremuri un obicei că la miezul nopţii, în cimitir cu apă sfinţită, lumânări, un vas nou cu gura largă şi câtiva bănuţi de argint care se puneau pe un mormânt părăsit, iar după ce se spuneau câteva rugăciuni, se putea vedea în apa turnată în vas şirul evenimentelor.
Multe dintre obiceiurile de Sf. Andrei sunt descrise în legende. În noaptea Sfîntului Andrei erau practicate diverse ritualuri menite să protejeze oamenii, animalele şi gospodăriile. Tot de Sfântul Andrei se zice, era timpul benefic să se comunice cu spiritele de dincolo.

În noaptea de Sf. Andrei fetele mari (nemăritate) puteau să-și afle ursitul. Sunt cunoscute numeroase magii, practicate de fete în seara lui Sf. Andrei. Ele se adunau la o casă în seara de 29 noiembrie (respectiv 12 decembrie la romțnii pe rit vechi) și încercau să-și afle ursitul. Cum se însera bine, fetele de altădată fie practicau metodele știute de la mame, mătuși, fie se concentrau asupra uneia, ca să li se contureze chipul ursitului. Se spune, ca un fir de busuioc aşezat sub pernă face ca în vis să apară imaginea ursitului. Alte fete noaptea mergeau spre gard cu ochii închiși și trebuiau să numere nouă pari și să-l lege cu ață. A doua zi se uitau și dacă era neted părul, apoi și ursitul urma să le fie tânăr, dacă era cioturos - mirele urma să fie bătrîn.
În afară de practici magice în seara Sf. Andrei flăcăii și fetele mari petreceau împreună, se veseleau, făceau o turtă, numită „turta de Andrei”, care se atârna la coardă și toți trebuiau să sară să o apuce cu gura. Se organizau și alte jocuri distractive.
Pe 30 noiembrie /13 decembrie nu se lucra pentru ca lupii să nu mănânce vitele și mai ales oile. Oamenii se abțineau să plece la drum deoarece riscau să se întâlnească cu haite de lupi. Țăranii le-au pus sub oblăduirea acestui sfânt, tocmai pentru că ele trebuie garantate de autoritatea şi puterea sa.
Femeile au rolul de a-şi proteja familia împotriva strigoilor, întorcând toate oalele din casă cu gura în jos sau împrăştiind prin gospodărie bucăţi de pâine pentru ca strigoii să le mănânce şi să nu pătrundă în casă. Pentru ca se ştie că strigoilor le place să se adăpostească la căldură. În ziua Sfântului Andrei, cenuşa caldă trebuia şi ea scoasă din sobă. Oamenilor le revenea datoria de a se proteja împotriva vârcolacilor prin arme redutabile: usturoi şi candelă, aceasta din urma păstrându-se aprinsă pe tot parcursul nopţii.

Astfel, multe dintre practicile de apărare magică erau respectate de către femei: ele nu torceau cu o săptămână înainte de Sf. Andrei, nu măturau, nu făceau pomană, nu dădeau nimic cu împrumut de teama feluritor pagube. Nu foloseau unele obiecte, cum ar fi pieptenele. De la această zi și până la Crăciun nu se lucra la război, nu se torcea și nici nu se țesea.
Tinerii de la sudul Moldovei în noaptea Sf. Andrei păzeau usturoiul, ca să nu fie furat de strigoi. Se adunau la o casă mai mulți flăcăi și fete mari. Tinerii stăteau toată noaptea la masă, mâncau și petreceau în veselie, fetele erau mereu atente ca nu cumva cineva să le fure usturoiul. Dacă se fura din usturoi nu era bine. Acelei fetei căreia i se fura usturoiul nu-i mergea bine. În zori, înainte de a se despărți, fiecare fată își lua usturoiul şi-l ducea la biserică, iar apoi acasă îl punea la icoane. Acest usturoi din noaptea Sf. Andrei, era bun „de dragoste”. De la această „pază a usturoiului” provine zicala „Parcă a păzit usturoiul” - i se spunea aceluia, care avea ochii roșii de nesomn.

SURSA-http://www.evz.ro/ziua-lupului-sau-noaptea-sf-andrei.html

C.S.LEWIS 118 ANI DE LA NASTERE

Clive Staples Lewis (Jack pentru prietenii lui) s-a născut pe 29 noiembrie 1898 în Belfast, Irlanda de Nord, cel de-al doilea fiu al lui Albert Lewis, un avocat promiţător, şi al soţiei sale, Florence (Flora), fiica unui cleric Anglican şi una dintre primele femei absolvente (de matematică şi logică) a actualei Queen’s University, Belfast. Ea era probabil cea mai isteaţă dintre soţi, deşi Jack nu i-a moştenit înclinaţia spre matematici. Dacă nu ar fi fost scutirea, ocazionată de serviciul militar, de la examenul de admitere la matematică la Universitatea Oxford, viaţa lui ar fi putut fi foarte diferită.

Flora a murit de cancer de stomac în 1908. Lewis a rămas orfan de mamă. Trimis la internat, adolescenţa lui a fost în general nefericită. Mai târziu, a fost meditat în privat de fostul director al tatălui său, remarcabilul W.T. Kirkpatrick (căruia Jack şi fratele său Warren îi spuneau “The Great Knock” – “Marea lovitură”). Kirkpatrick renunţase mai devreme să aspire la preoţia prezbiteriană şi era la momentul respectiv un ateu declarat (totuşi, având încă o deontologie vădit prezbiteriană!). Influenţa lui a fost substanţială, atât din punct de vedere religios (din păcate), cât şi intelectual. Lewis probabil terminase de citit lecturile obligatorii pentru examenul său de licenţă de la Oxford încă înainte de a fi admis la University College, Oxford. A trecut cu uşurinţă prin studii cu note maxime la clasici, apoi la filosofie şi istorie, apoi la literatură, şi după un timp a devenit membru al Magdalen College, Oxford.
“Simplul” creştin

Lewis deapănă povestea complexă a pelerinajului său către credinţa creştină în genuri literare variind de la filosofica “The Pilgrim’s Regress” (“Regresul pelerinilor”, 1933) la autobiografica “Surprins de bucurie” (“Surprised by Joy”, 1955). Fără îndoială, elemente din acest pelerinaj se reflectă şi în lucrările sale de ficţiune – “science-fictionul” lui, cărţile lui pentru copii, precum şi în “The Great Divorce” (“Marele divorţ”, 1945). Cufundat în literatură antică, medievală şi modernă, Lewis s-a confruntat inevitabil cu creştinismul. A fost ajutat de mulţi alţi cărturari, precum Neville Coghill (1899–1980, expert în Chaucer), J.R.R. Tolkien (1892–1973, deja profesor de anglo-saxonă la Oxford) şi Hugo Dyson (1896–1975), şi a fost influenţat de scriitori ca G.K. Chesterton şi George MacDonald (pe care a început să-l citească în adolescenţă) – toţi de profesiune creştină.
Lewis a ajuns întâi la teism şi ulterior la credinţa în Hristos. Mai târziu, gândirea lui exprima adesea motivul comun conform căruia povestea lui Hristos era povestea supremă în care se realizau din punct de vedere istoric aleanurile şi modelele de mântuire din toate marile poveşti şi mituri. Astfel, nevoia figurii divine care moare şi învie va avea ecou în texte literare atât de diferite ca miturile antice pe de o parte, până la “Cronicile din Narnia”, pe de alta.

Într-un fel (probabil involuntar), “Cronicile din Narnia” fac sub formă de poveste ceea ce Anselm din Canterbury (1033–1109) făcuse sub formă de dialog în “Cur Deus Homo” (“De ce Dumnezeu a devenit om”). Folosind ceea ce el a numit principiul “remoto Christo” (adică, fără trimiteri clare la revelaţia lui Hristos în Scriptură), a încercat să arate cum este necesară Evanghelia mântuirii noastre.
Profesor şi autor
Lewis a fost un cărturar. Educaţia primită la Oxford a fost şi rămâne una dintre cele mai riguroase şi privilegiate din lume. În timpul participării la cursuri, studentul este supravegheat de un preparator, la rândul său un cărturar distins. Astfel, Lewis şi-a ascultat vreme de mulţi ani studenţii, care veneau săptămânal sau din două în două săptămâni ca să-şi “citească” lucrările înaintea lui. Multora le plăcea, deşi nu tuturor: John Betjeman (1906–1984), mai târziu British Poet Laureate, nu era deloc entuziasmat de Lewis. (Nici studiile nu a reuşit să şi le termine). Lewis, pe de altă parte, a văzut-o ca pe o provocare. Numirea la o catedră, o înaltă distincţie în sistemul de la Oxford, i-ar fi crescut salariul şi i-ar fi uşurat volumul de muncă de coordonare. Dar posibilitatea unei astfel de situaţii era probabil invers proporţională cu dezvoltarea reputaţiei lui de scriitor creştin popular (adjectivul “popular” fiind la fel de condamnabil ca cel de “creştin”).

Cu toate acestea, Lewis a fost un cărturar excepţional, după orice etalon. Cele mai cunoscute lucrări academice ale sale includ un studiu al literaturii medievale, “Alegoria iubirii” (“The Allegory of Love”, 1936), precum şi scânteietoarea sa monografie despre poemul epic al lui John Milton, “O prefaţă la Paradisul pierdut” (“A Preface to Paradise Lost”, 1942). Eminenţa erudiţiei sale a dus la invitarea lui să scrie volumul despre “Literatura engleză în secolul al XVI-lea” (“English Literature in the Sixteenth Century”, 1954) în prestigioasa serie “Istoria Oxford a literaturii engleze”. La momentul publicării sale, rivalul academic al lui Oxford îl revendicase deja şi în 1954 Lewis a devenit profesor de literatură medievală şi renascentistă la Cambridge, poziţie din care s-a retras cu puţin timp înainte de moartea sa.
Tovarăşi de drum
Orice relatare despre viaţa lui Lewis ar fi incompletă fără referire la o serie de alte influenţe, inclusiv (şi mai ales) două femei.
Cea mai importantă dintre influenţele asupra modului în care Lewis „practica” teologia creştină a fost George MacDonald (1824–1905). În 1946, Lewis a publicat o antologie de scrieri ale lui MacDonald, remarcând că practic nu a scris niciodată despre credinţa creştină fără a reflecta influenţa acestuia din urmă: “Nu prea cunosc niciun alt scriitor care pare să fie mai aproape, sau mai continuu aproape, de Spiritul lui Hristos Însuşi”. Cu siguranţă oricine a citit scrierile fantastice ale lui MacDonald, ca “Phantastes” şi “Lilith”, realizează curând sursa multor idei care ar putea fi altfel considerate ca fiind eminamente lewisiene. MacDonald, trebuie reţinut, a fost profund influenţat de lumea Romantismului şi aceasta s-a reflectat în perspectiva lui asupra Evangheliei. Lewis pe de altă parte şi-a folosit geniul inventiv pentru cauza unei creştinătăţi mai ortodoxe, dacă nu chiar evanghelice.
Numele lui Lewis este practic sinonim cu grupul de cărturari şi alte persoane care se întrunea regulat în Oxford într-o frăţie literară informală numită (strălucit) “The Inklings”. Aici îşi împărtăşeau lucrările unul altuia. Este remarcabil că din acest mic grup au făcut parte atât autorul “Cronicilor din Narnia”, cât şi cel al “Stăpânului inelelor”.
Cele două femei ale căror vieţi s-au întrepătruns cu cea a lui Lewis erau cât se poate de diferite. Cea dintâi a fost Jane Moore, mama lui “Paddy” Moore, un tânăr cadet alături de care Lewis s-a pregătit pentru armată. Se pare că cei doi şi-au promis să aibă grijă de părintele celuilalt în eventualitatea decesului unuia dintre ei. Moore a fost ucis.

Relaţia dintre Lewis şi doamna Moore (care a continuat până la moartea ei în 1951) este unul dintre cele mai enigmatice elemente din saga Lewis. S-au spus multe pe marginea relaţiei, atât de cărturarii critici, cât şi de cei mai înţelegători. Era oare Jane Moore mamă surogat, uneori iubită, sau poate ambele? Indiferent care ar fi adevărul, după convertirea lui, Lewis s-a simţit obligat să o sprijine până la sfârşitul vieţii ei, şi a făcut-o cu un extraordinar simţ al datoriei şi cu hotărâre.
În ianuarie 1950, Joy Davidman Gresham, o scriitoare americană, a început să corespondeze cu Lewis. Despărţită (ulterior divorţată) de soţul ei, în 1952 a vizitat Anglia împreună cu cei doi fii. Lui Lewis i-a plăcut provocarea companiei ei şi în 1956 şi-au oficializat relaţia, dând astfel posibilitatea familiei Gresham să rămână în Anglia. Cu timpul, relaţia a înflorit şi s-a transformat în iubire – lucru care se poate foarte bine să se fi întâmplat deja, fără ca Lewis să îl recunoască deschis. Joy a murit de cancer în 1960, eveniment care l-a determinat pe Lewis să publice (iniţial sub pseudonimul N.W. Clark) “A Grief Observed”(“O durere examinată”, 1961). După trei ani cu probleme de sănătate, Lewis însuşi a murit la 22 noiembrie 1963.
Corpusul lewisian a devenit, bineînţeles, o mică industrie de sine stătătoare. Cărţile lui s-au vândut în peste 200 de milioane de exemplare. “Problema durerii”(“The Problem of Pain”, 1940), “Scrisorile lui Sfredelin sau Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” (“The Screwtape Letters”, 1942), “Creştinism. Pur şi simplu” (“Mere Christianity”, 1952, bazată pe conferinţe radiofonice din perioada 1941–1944) şi “Cele patru iubiri” (“The Four Loves”, 1960) au fost în mod deosebit citite pe scară largă, la fel ca şi unele predici, în special “The Weight of Glory” (“Greutatea slavei”). Poate mai mult ca orice alt autor de secol XX, rolul jucat de C.S. Lewis în a-i ajuta pe oameni să înţeleagă credinţa creştină este asemănător celui jucat anterior de cântecele de slavă. Punctul lui forte stătea în folosirea imaginaţiei, mai degrabă decât în expertiza sa fie ca exeget, fie ca teolog. Interesant este că Lewis însuşi a găsit destul de obositor să fie etalat ca marele apologet popular al credinţei creştine.

Cel mai citit autor creştin al timpului său, Lewis ne-a lăsat nu numai multele lui opere academice şi populare, dar şi o colecţie substanţială de corespondenţe şi lucrări, care au asigurat continuarea industriei lewisiene până în prezent. Un indiciu pentru impactul pe care îl are este faptul că, deşi “vacanţa” a început pentru el, o pletoră întreagă de articole, lucrări de cercetare, cărţi, institute, jurnale, fan cluburi, documentare şi scenarii – ca să nu mai spunem filme – au ocupat un semestru care durează de mai bine de patruzeci de ani.

Sursa-http://ro.gospeltranslations.org/wiki/Surprins_de_bucurie:_Via%C5%A3a_lui_C.S._Lewis

ISTORIA ZILEI DE 29 NOIEMBRIE

1394: Orașul Seul a devenit capitala Coreii de Sud.
1474: Ștefan cel Mare scrie Papei Sixt al IV-lea făcând un apel la unitatea creștinilor împotriva turcilor.
1784: La București se dă un pitac domnesc prin care toți egumenii erau obligați ca în cazul în care vor găsi copii cu glas frumos să-i aducă la Sfântul Sava, la dascălul Mihalache (unde cu un an în urmă Vodă Mihai Suțu înființase o clasă de muzică).
1797: S-a nascut Gaetano Donizetti, compozitor italian (d. 1848)
1852: A incetat din viata Nicolae Bălcescu, istoric român și reprezentanți ai mișcării pașoptiste (n. 1819)
1877: Thomas Edison face o demonstrație cu fonograful pentru prima dată.
1890: Inaugurarea Dietei imperiale (Parlamentul japonez).
1898: S-a nascut C. S. Lewis, scriitor irlandez (d. 1963)
1899: Se fondează clubul de fotbal FC Barcelona.
1916: A apărut primul număr al ziarului oficial al autorităților de ocupație "Bukarester Tageblatt", în două versiuni, germană și română.
1918: Demisia guvernului C. Coandă, formarea cabinetului liberal condus de I.I.C. Brătianu.
1924: A incetat din viata Giacomo Puccini, compozitor italian (n. 1858)
1929: Comandantul american Richard Byrd conduce prima sa expediție în zbor deasupra Polului Sud.
1938: Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorii (asasinii lui I.G. Duca) și Decemvirii (asasinii lui Mihail Stelescu) sunt asasinați de jandarmi. Comunicatul oficial anuntă că au încercat să fugă de sub escortă și au fost împușcați; în realitate, au fost sugrumați în două dube, în apropiere de Tâncăbești.
1944: Al Doilea Război Mondial: Albania este eliberată de sub ocupația germană.
1946: Ședința extraordinară a Comitetului Executiv al PNȚ – Maniu, la care se analizează desfășurarea alegerilor și rezultatele lor.
1947: Adunarea Generală a ONU a hotărât împărțirea Palestinei în două state, israelit și arab. Ierusalimul a fost proclamat oraș liber, sub administrația ONU.
1963: Președintele american Lyndon Johnson a inițiat o anchetă cu privire la asasinarea fostului șef de la Casa Albă, John Fitzgerald Kennedy.
1989: Revoluția de Catifea: În Cehoslovacia are loc abolirea articolului din Constituție prin care partidului comunist deținea monopol.
1989: A incetat din viata Ion Popescu-Gopo, regizor, scenarist și grafician român (n. 1923)
1993: S-a lansat prima televiziune privată care emite și astăzi,Antena 1.
1996: Noul președinte al României, Emil Constantinescu depune jurământul constituțional în fața Camerelor reunite ale Parlamentului.
2001: A incetat din viata George Harrison, membru al trupei The Beatles (n. 1943)
2004: S-a lansat Radio Guerrilla.
2011: A incetat din viata Alexandru Tocilescu, regizor român de teatru (n. 1946)
Ziua infanteriei marine române

Sursa-https://ro.wikipedia.org/wiki/29_noiembrie

luni, 28 noiembrie 2016

ISTORIA ZILEI DE 28 NOIEMBRIE

1632 - S-a născut compozitorul francez Jean Baptiste Lully (m. 1687)
1812 - S-a născut Iacob Mureşianu, poet, publicist şi om politic (m. 29 septembrie 1887)
1874 - S-a născut prozatorul Jean Bart (m. 12 mai 1933)
1877 - Războiul de Independenţă: La Plevna generalul otoman Osman Paşa s-a predat generalului Cerchez
1881 - S-a născut scriitorul Stephan Zweig.(m.1942)
1895 - A încetat din viaţă scriitorul francez Alexandre Dumas-fiul. Romanul "Dama cu camelii" i-a adus celebritatea, inspirând şi libretul cunoscutei opere de G. Verdi, "Traviata" (n. 27 iunie 1824)
1907 - S-a născut scriitorul italian Alberto Moravia (m.1990)
1912 - S-a născut actorul Colea Răutu (Colea Rutkovschi): "Moara cu Noroc", "Pisica de mare", "Toate pânzele sus!", "Cel mai iubit dintre pământeni" (d. 13 mai 2008)
1918 - A abdicat ultimul împărat al Germaniei, Wilhelm al II-lea de Hohenzollern
1918 - A încetat din viaţă romancierul şi memorialistul Victor Anestin. Prima sa carte este şi primul roman ştiinţifico-fantastic cunoscut din literatura română: "În anul 4 000 sau O călătorie la Venus", 1899 (n. 17 septmebrie 1875)
1943 - Cel de al Doilea Război Mondial: Începe Conferinţa de la Teheran, unde liderii aliaţilor - preşedintele american F.D.Roosevelt, premierul britanic Winston Churchill şi liderul sovietic I.V. Stalin - stabilesc strategia de luptă, deschiderea unui al doilea front în Europa
1973 - A încetat din viaţă, la Paris, principesa Martha Bibescu, scriitoare (n. 1889)
1994 - Norvegienii resping aderarea ţării la Uniunea Europeană, printr-un referendum
2002 - A încetat din viaţă Dan Tufaru, unul dintre cei mai cunoscuţi actori români de comedie (n. 3 februarie 1944)
2010 - A încetat din viaţă Leslie Nielsen, actor american de origine canadiană (n. 1926)
2015 - A încetat din viaţă Mircea Anca, actor și regizor român (n. 1960)


SURSE -http://www.mediafax.ro/…/semnificatii-istorice-pentru-ziua-…

vineri, 25 noiembrie 2016

PASI PRIN LUMEA CARTILOR









Ne-a vizitat CLASA A III-A ARTE PLASTICE -PROF. MARINESCU ELENA DANIELA de la Liceul de Arte „Sigismund Toduță” Deva.

ÎN LUMEA MAGICA A CĂRȚILOR...

Ne au fost alături elevii clasei pregatitoare ,prof. Nicola Adela ,de la Colegiul Național Sportiv „Cetate“ Deva





joi, 24 noiembrie 2016

ISTORIA ZILEI DE 24 NOIEMBRIE

1632 - S-a născut Baruch Spinoza: "Etica" (m. 21 februarie 1677). A fost un raţionalist şi unul dintre reprezentanţii panteismului în timpurile moderne
1690 - S-a născut compozitorul german Charles Pachelbel (m.1750)
1796 - S-a născut, la Mediaş, învăţătorul sas Stephan Ludwig Roth, participant la Revoluţia de la 1848 din Transilvania; pentru activitatea sa revoluţionară a fost condamnat la moarte şi executat (m. 1849)
1816 - S-a născut pictorul Barbu Iscovescu, revoluţionar paşoptist; a realizat portrete de domnitori români: Mihai Viteazul, Matei Basarab, Avram Iancu (m. 24 octombrie 1854)
1826 - S-a născut scriitorul italian Carlo Collodi: "Aventurile lui Pinocchio" (m. 26 octombrie 1890)
1827 - Savantul francez Jean Francois Champollion a reuşit traducerea hieroglifelor egiptene
1843 - Mihail Kogălniceanu a rostit "Cuvântul de deschidere al celui dintâi curs de istorie naţională", la Academia Mihăileană din Iaşi 
1864 - S-a născut pictorul şi litograful post-impresionist Henri de Toulouse-Lautrec, cunoscut ca inovator în arta afişului modern (picturile "Jane Avril", "Yvette Guilbert") (m. 9 septembrie1901)
1912 - S-a născut regizorul de film Victor Iliu (filmul "Moara cu noroc"), primul preşedinte al Asociaţiei Cineaştilor din România şi primul redactor-şef al revistei "Cinema" (m. 4 septembrie 1968, Italia)
1920 - A încetat din viaţă poetul Alexandru Macedonski, reprezentant al simbolismului românesc; a întemeiat şi condus cenaclul şi revista literară "Literatorul" (n. 14 martie 1854)
1925 - S-a născut scriitorul William F. Buckley, întemeietor al prestigioasei reviste "National Review"; în anul 1966 a iniţiat talk-show-ul "Firing Line", pentru care a primit Premiul Emmy (1969) şi care a devenit cea mai longevivă emisiune de acest tip din istoria televiziunii americane, încheindu-se abia în 1995. (m. februarie 2008)
1927- A încetat din viaţă Ion I. C. Brătianu, om politic, fost prim-ministru, cel de numele căruia se leagă Unirea cea Mare (1918), Constituţia României (1923), introducerea votului universal, reforma agrară. Din 1909, până la moarte, a fost preşedinte al PNL (n. 20 august 1864)
1929 - A încetat din viaţă Georges Benjamin Clemenceau, supranumit "Tigrul", om politic francez, prim-ministru al Franţei (1906-1909;1917-1920); a fost preşedinte al Conferinţei de Pace de la Paris (1920) (n. 1841).
1963 - Posibilul asasin al preşedintelului J.F. Kennedy, Lee Harvey Oswald, este ucis de Jack Ruby
1989 - Nicolae Ceauşescu este reales la Congresul PCR în funcţia de secretar general
1991 - A încetat din viaţă Freddie Mercury, solistul formaţiei "Queen". (n. 5 septembrie 1946)
1994 - A încetat din viaţă poetul George Almosnino: "Nisipuri mişcătoare", "Omul de la fereastră" (n. 17 iulie 1936)
1995 - A încetat din viaţă regizorul Louis Malle, reprezentant al Noului Val Francez din anii 60 ("Amanţii", "Zazie în metrou") (n. 30 octombrie 1932)
2007 - Fostul campion mondial de şah devenit lider al opoziţiei ruse, Garry Kasparov, a fost condamnat la cinci zile de închisoare pentru organizarea unei manifestaţii neautorizate anti-Putin şi refuzul de a se supune ordinelor poliţiei.


SURSE-http://www.mediafax.ro/…/semnificatii-istorice-pentru-ziua-…