Gina Patrichi s-a născut la 8 martie 1936, în București. A urmat cursurile Institutului de Teatru ''I.L. Caragiale'' din București, la clasa Aurei Buzescu, timp de trei ani, începând din 1952, fiind admisă cu toate că nu își încheiase încă studiile liceale.
A fost angajată la nou înființatul teatru din Galați, unde a debutat în spectacolul ''Nota zero la purtare'' de Octavian Sava și Virgil Stoenescu, regizat de Valeriu Moisescu, în 21 octombrie 1956. A jucat pe această scenă până în 1964, când a fost invitată să se alăture colectivului Teatrului Bulandra din București, condus de regizorul, actorul și scenograful Liviu Ciulei.
Aici și-a făcut debutul în 29 ianuarie 1964, în piesa ''Jocul de-a vacanța'' de Mihail Sebastian, sub îndrumarea aceluiași Valeriu Moisescu. Marile roluri le-a creat în principal pe scena Teatrului Bulandra (cu o excepție notabilă: rolul reginei în spectacolul ''Antoniu și Cleopatra'' de William Shakespeare, în regia lui Mihai Măniuțiu, montat la Teatrul Național din Cluj, 1988), pe care a slujit-o până aproape de sfârșit — ultima stagiune: 1992-1993; ultima premieră: ''Teatrul comic'' de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete (22 noiembrie 1992)
Dintre piesele în care a interpretat roluri de neuitat pe scena Teatrului Bulandra amintim: ''D-ale Carnavalului'' de I.L. Caragiale (1966), ''Iulius Cezar'' de Shakespeare (1968), ''Acești nebuni fățarnici'' de Teodor Mazilu (1970), ''Elisabeta I'' de Paul Foster (1974), ''Azilul de noapte'' de Maxim Gorki (1975), ''Hedda Gabler'' de Ibsen (1975), ''Interviu'' de Ecaterina Oproiu (1976), ''Amintiri'' de Alexei Arbuzov (1982), ''Romeo și Julieta la sfârșit de noiembrie'' de Jan Otcenasek (1984).
A colaborat cu mari regizori, care au pus în scenă piese din repertoriul național și universal la Teatrul Național de Televiziune: Petre Sava Băleanu, Letiția Popa, Petre Bokor, Cornel Todea, Sorana Coroamă-Stanca, Cornel Popa, Dan Necșulea și mulți alții (''Stâlpii societății'' de Ibsen, ''Egmont'' de Goethe, ''Livada cu vișini'' de Cehov, ''Cadavrul viu'' de Tolstoi, ''Pescărușul'' de Cehov, ''Cavalerul tristei figuri'', după Cervantes, ''Diavolul și bunul Dumnezeu'' de J.P. Sartre, ''Surorile Boga'' de Horia Lovinescu, ''Troienele'' după Euripide și J.P. Sartre ș.a.). A interpretat cu aceeași pasiune roluri pentru teatru radiofonic, participând, de asemenea, la spectacole de muzică și poezie. Potențială mare tragediană, datorită forței de interpretare, vocii ei cu un timbru de neuitat, și inteligenței de dincolo de aspectul de femeie frumoasă, nu și-a aflat decât rareori roluri pe măsură, în acest registru.
În film a debutat remarcabil, alături de Victor Rebengiuc, cu rolul Rozei Ianoși din filmul ''Pădurea spânzuraților'', al lui Liviu Ciulei (1964).
Din filmografia sa mai amintim: ''Procesul alb'' (1965), ''Neînfricații'' — serial TV (1970), ''Felix și Otilia'' (1971), în regia lui Iulian Mihu, ''Bariera'' (1972, r. Mircea Mureșan), ''Dincolo de nisipuri'' (1973, r. Radu Gabrea), ''Trecătoarele iubiri'' (1973, r. Malvina Urșianu), ''Nemuritorii'' (1974, r. Sergiu Nicolaescu), serialul TV ''Lumini și umbre'' (1979-1982, r. Andrei Blaier, Mihai Constantinescu, Mircea Mureșan), ''Probă de microfon'' (1980, Mircea Daneliuc), ''Liniștea din adâncuri'' (1981, r. Malvina Urșianu), ''Moromeții'' (1986, r. Stere Gulea), ''Figuranții'' (1987, r. Malvina Urșianu).
După 1990, când Teatrul Bulandra a putut face turnee în străinătate, spectacolul ''Hamlet'', montat de Alexandru Tocilescu, avându-l pe Ion Caramitru în rolul principal, a rămas fără regina Gertrude. Gina Patrichi a înlocuit-o pe Ileana Predescu și a jucat la Royal National Theatre (Londra), apoi la Dublin și Paris. Acest rol, interpretat impecabil, a fost printre ultimele ale actriței.
Povestea dintre actriță și soțul ei a început la Galați, într-o seară de septembrie, când tânăra frumoasă se afla la un soi de bâlci improvizat, cu o tiribombă cu lanțuri și o roată uriașă. Actrița s-a urcat în roată și în vârtejul amețitor i-a zburat un pantof.... care a căzut chiar lângă tânărul avocat Victor Anagnoste. Actorul Ștefan Bănică, fost coleg de facultate al Ginei și coleg de teatru, a vrut să-i recupereze pantoful, dar Victor Anagnoste a spus că vrea să i-l înapoieze personal și s-o cunoască pe ''Cenușăreasa'' acelei seri. Actrița i-a prezentat scuze pentru incident și l-a invitat pe avocat la teatru.
Cum a început iubirea lor? Cu o poveste pe care Gina Patrichi i-a spus-o celui care avea să-i devină soț: ''Cunosc o poveste despre flori. Într-o dimineață, un boboc de trandafir răsări lângă un boboc de trandafiriță. S-au uitat îndelung unul la celălalt. Soarele puternic le-a desfăcut petalele, transformându-i în două flori minunate. Trandafirul i-a spus: 'Viața noastră este scurtă. Te privesc și sunt vrăjit de frumusețea și parfumul tău. Dă-mi o șansă să te iubesc!'. 'Bine — consimți trandafirița — să chemăm o albină'''.
Cei doi au continuat povestea și s-au căsătorit, iar în 1966 s-a născut fiica lor, Oana. Locuiau în centrul Bucureștiului, pe o stradă situată între Piața Victoriei și Piața Romană. În unele dimineți, când Oana se mărise și pleca spre liceu pe role, mama o conducea o bucată de drum....tot pe role. O actriță nonconformistă, care se simțea bine în mijlocul oamenilor, care era la fel de frumoasă și de firească indiferent dacă era pe scenă, îmbrăcată în rochie de regină, sau în Piața Amzei, la cumpărături, îmbrăcată în jeansi și tricou. A fost o femeie iubită de familie, de colegii de breaslă, de publicul său, dar a plecat prea repede dintre ei. A murit la doar 58 de ani, la 18 martie 1994, în București.
SURSA-http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/03/18/documentar-gina-patrichi-actrita-care-a-alergat-spre-o-noua-tinerete-in-teatru--08-13-49
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu