NICHITA STANESCU -83 DE ANI DE LA NASTERE

"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile și adversitățile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieții noastre, ce-am lăsa în afară?

Bănuiesc că putem lăsa niște sentimente.

Mai puțin de ură, întrucâtva de patemi, dar… de dragoste mai ales."

Nichita Stănescu
(31 martie 1933 – 13 decembrie 1983)

ISTORIA ZILEI DE 31 MARTIE

1437 - A izbucnit la Bobâlna, în Transilvania, o răscoala ţărănească ce a fost înfrântă în 1438.
1476 - Papa Sixtus IV îi scrie lui Ştefan cel Mare, lăudîndu-i vitejia care “a adus atîta strălucire numelui tău, că eşti în gura tuturor şi lăudat cu deosebire de toţi în unire de simţiri”
1596 - S-a născut Rene Descartes (d.1650), filosof şi matematician francez, care, prin instituirea sistemului de coordonate carteziene, a pus bazele geometriei moderne
1727 - A încetat din viaţă Isaac Newton, fizician, astronom, matematician, autorul teoriilor care stau la baza mecanicii. Cea mai importantă descoperire a sa, “legea atracţiei universale”, a fost formulată în 1687 (n. 4 ian 1642)
1732 - S-a născut Joseph Haydin (d. 1809), compozitor clasic austriac, considerat părintele simfoniei şi părintele cvartetului cu coarde
1854 - Semnarea tratatului de la Kanagawa de către SUA şi Japonia, prin care imperiul nipon este obligat să deschidă comerţului porturile Shimoda şi Hakodate, semnifică sfîrşitul izolării pe care o impuseseră Japoniei shogunii Tokugawa la începutul sec. XVII
1855 - A încetat din viaţă Charlotte Bronte (n. 1816), una din surorile Bronte, cunoscută prin romanul ’’Jane Eyre’’ (1847)
1885 - Marea Britanie îşi impune protectoratul asupra Bechualandului, dependenţă care se va încheia cu proclamarea independenţei în 1966 sub numele de Botswana
1889 - Inaugurarea Turnului Eiffel, construit din 7000 t oţel între 1887-1889 de inginerul francez Gustav Eiffel (1832-1923), ce va deveni cu înălţimea sa de 300 m un simbol al capitalei Franţei
1891 - S-a născut Ion Pillat (1945), poet şi membru corespondent al Academiei
1893 - Congresul de constituire al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, sub influenţa marxismului socialist al vremii
1914 - S-a născut Octavio Paz (d.1998), diplomat, traducător şi scriitor mexican, laureat al Premiului Cervantes în 1981 şi al Premiului Nobel pentru Literatură în 1990
1917 - Intră în vigoare pentru prima dată ora de vară în SUA
1917 - A încetat din viaţă Emil von Behring, medic german laureat al primului Premiul Nobel pentru medicină în 1901, ce i-a fost acordat pentru descoperirea serului pentru tratarea difteriei
1917 - SUA intră în posesia Insulelor Virgine din Marea Caraibelor, după ce au achitat în ianuarie Danemarcei suma de 25 de milioane dolari, pentru a preveni transformarea lor într-o bază de submarine a Germaniei
1933 - S-a născut Nichita Stănescu (d.1983 ), poet al generaţiei ’60 şi academician postmortem
1938 - Regele Carol II a dizolvat partidele politice, prin exercitarea puterilor excepţionale ce-i fuseseră acordate de Constituţia adoptată la 10 februarie, şi a înfiinţat Consiliul de Coroană
1966 - Lansarea navei spaţiale sovietice fără echipaj uman Luna 10, primul vehicul spaţial care intră pe orbita satelitului natural al Terrei
1980 - A încetat din viaţă Jesse Owens, atlet american de culoare, cvadruplu campion olimpic de alergări în ediţia desfăşurată la Berlin în 1936, în epoca nazistă
1993 - Actorul Brandon Lee, fiul celebrului actor şi maestru de arte marţiale Bruce Lee, este împuşcat mortal accidental în timpul turnării filmului Crow
1994 - Revista ştiinţifică britanică Nature (apărută în 1869) anunţă descoperirea în Etiopia a primului craniu întreg de Australopithecus afarensis
1996 - Circa cinci mii de catolici din cadrul Arhidiocezei Bucureşti au participat la o amplă procesiune religioasă, care a reluat o tradiţie catolică întreruptă, în 1948, de regimul comunist
1997 - A încetat din viaţă poetul Gheorghe Tomozei, la vîrsta de 61 de ani
2009 - A încetat din viaţă actriţa Marga Barbu ("Haiducii", "Mărgelatu") (n. 24 februarie 1929)
2012 - A încetat din viaţă Ion Lucian, actor român (n. 1924)

Surse-http://www.mediafax.ro/…/semnificatii-istorice-pentru-ziua-…;
https://ro.wikipedia.org/wiki/31_martie

NICOLAE STEINHARDT-27 DE ANI DE LA MOARTE

    Celui care peste ani i s‑a spus „fratele Nicolae“ s‑a născut în familia arhitectului de origine evreiască Oscar Steinhardt, care s‑a remarcat în luptele de la Mărăşti din Primul Război Mondial. A absolvit Liceul „Spiru Haret“ (1929), unde a fost coleg, printre alţii, cu Mircea Eliade şi Constantin Noica. Îşi ia licenţa în Drept şi Litere la Universitatea din Bucureşti (1934), susţinându‑şi apoi doctoratul în drept constituţional. Primele sale apariţii editoriale sunt: „În genul... tinerilor“ (1934), „Essai sur la conception catholique du Judaisme“ (1935) şi „Illusion et réalités juives“ (1937 – Paris). Steinhardt s‑a „lepădat“ mai târziu de volumul său de debut „În genul... tinerilor“, în care‑i parodia pe Eliade, Cioran, Noica, dar şi pe stângistul Panait Istrati. În celelalte două lucrări, publicate în franceză, Steinhardt încerca să‑şi asume ca experienţă spirituală religia iudaică. Interesantă este una dintre concluziile la care ajunsese atunci şi pe care o consemnează în „Illusion et réalités juives“ („Iluzii şi realităţi evreieşti“): „Problema evreiască nu poate exista într‑un regim economic normal, ci numai într‑unul dominat de tirania statului“.

   Timp de doi ani (1937-1939) călătoreşte prin Europa inclusiv în Austria, familia sa având legături de rudenie cu Sigmund Freud. Experienţele acumulate cu acest prilej vor contribui la desăvârşirea sa ca intelectual

   Când revine în ţară (1939), Camil Petrescu îl ajută să capete un post de redactor la „Revista Fundaţiilor Regale“, însă un an mai târziu este îndepărtat din cauza originii sale evreieşti. Suportă privaţiuni pe motive etnice până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, însă în 1947, este din nou înlăturat de la „Revista Fundaţiilor Regale“, în urma unui denunţ al lui George Călinescu – spun „gurile rele“. În acelaşi an este exclus din tagma avocaţilor şi i se refuză publicarea textelor.

   După ce se întreţine din slujbe mărunte câţiva ani buni, în 1959 este arestat în „lotul Noica“, al aşa‑zişilor „intelectuali mistico‑legionari“. La 31 decembrie 1959, Securitatea îi cere să fie martor al acuzării în procesul respectiv, iar pentru că refuză, este condamnat la 13 ani de muncă silnică. La 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl botează în credinţa creştin‑ortodoxă, naş fiindu‑i fostul şef de cabinet al Mareşalului Antonescu. Martori ai tainei au fost Alexandru Paleologu, doi preoţi romano‑catolici – unul fiind Monseniorul Ghica – doi preoţi greco‑catolici şi unul protestant.
Nicolae Steinhardt supravieţuieşte şi în mediile concentraţionare de la Gherla şi Aiud, iar în august 1964 este eliberat ca urmare a graţierii generale a deţinuţilor politici.

   După moartea tatălui său, Nicolae Steinhardt începe să caute o mănăstire unde să‑şi trăiască restul zilelor. În 1978, prin mijlocirea lui Constantin Noica, îşi petrece vara la Mănăstirea Rohia, pentru ca în anul următor să se stabilească definitiv acolo ca bibliotecar. La 16 august 1980 este tuns în monahism de către episcopul Iustinian Chira şi de către arhiepiscopul Teofil Herineanu. La Rohia pune în ordine cele peste 23.000 de volume ale mănăstirii, participă la slujbe, predică, dar îşi intensifică şi activitatea literară. La 30 martie 1989 se stinge în spitalul din Baia Mare, înmormântarea sa fiind supravegheată cu stricteţe de către Securitate.

10 sfaturi de la părintele Nicolae Steinhardt

1. Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși.
2. Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine.
3. Împrejurările sunt mai întotdeauna grele. Împrejurările nu pot fi scuză decât pentru ratați.
4. Prieten se numește omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanțial de timp sau de loc sau de mod.
5. Elementara deșteptăciune e o îndatorire.
6. Biruința nu-i obligatorie; obligatorie e lupta.
7. Ochii noștri nu sunt concepuți pentru dispreț, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căznește să iasă din sufletele noastre.
8. În viața noastră nu există profesori mai severi decât viciile și incapacitățile noastre.
9. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalți de la înălțimea vulturilor aflați în zbor.
10. Dumnezeu iubește nevinovăția, nu imbecilitatea.

NOTĂ: Dicţionarul scriitorilor români R-Z (2002) şi site-ulwww.crestinortodox.ro menţionează ca dată a morţii 29 martie 1989

SURSE-http://ortodox.md/10-sfaturi-de-la-parintele-nicolae-steinhardt/

KARL MAY -104 ANI DE LA MOARTE

     Karl Friedrich  May (n. 25 februarie 1842 la Ernstthal, d. 30 martie 1912 la Radebeul) a fost, timp de decenii, unul dintre scriitorii germani cei mai productivi și mai citiți, fiind cunoscut pentru romanele sale de aventuri. Mai cunoscute sunt romanele sale cu povestiri de călătorie din Orient sau de pe pe teritoriul SUA și al Mexicului. O mare parte din operele sale au fost ecranizate sau adaptate pentru piese de teatru.

   Karl May provine dintr-o familie săracă de țesători, fiind al cincilea fiu dintr-o familie cu 14 copii, din care nouă mor la câteva luni după naștere. În 1844, probabil dintr-o carență de vitamina A, copilul contracterază o hemeralopie, boală care, cu timpul, se va înrăutăți, ajungând, după spusele scriitorului, la o „orbire funcțională”, tratată cu succes la vârsta de cinci ani.

Fiind un tânăr plin de fantezie, este sprijinit încă din școală să urmeze un curs privat de muzică. Din 1856 studiază la seminarul pedagogic din Waldenburg (Saxonia), de unde este exmatriculat, în 1859, pentru că a furat șase lumânări. În urma iertării păcatului său, i se admite urmarea cursului de la seminarul pedagogic din „Plauen” (Saxonia), curs pe care este nevoit să-l părăsească definiv după câteva zile, fiind reclamat că ar fi sustras ceasul de buzunar al unui coleg.

    În următorii doi ani duce o viață grea, străduindu-se să-și câștige existența pe căi legale: va acorda consultații private, va scrie, va compune și va recita poezii.

   Aceste ocupații nu i-au asigurat nevoile existențiale. Ca urmare, a fost nevoit din nou să recurgă la furturi, înșelăciuni, prezentându-se ca o persoană de vază, ceea ce face să fie urmărit de poliție. În 1865 este condamnat la patru ani de detenție și este pus să lucreze în „casa săracilor”. După obținerea libertății, eșuează toate încercările sale de a-și câștiga existența pe cale cinstită, fiind nevoit din nou să recurgă la furt și înșelătorii, de multe ori eforturile mari fiind răsplătite cu o pradă de valoare mică.

În 1870 este arestat în Niederalgersdorf (Boemia), pentru vagabondaj și după identificare este predat autorităților din Saxonia, unde, între anii 1870 și 1874, va sta în penitenciarul din Waldheim. În 1874, când se poate întoarce la casa părintească, începe să scrie „Die Rose von Ernstthal” (Trandafirul din Ernstthal). În 1879 primește o ofertă de la un cotidian catolic din Regensburg, pentru a-și publica povestirile la această publicație.

    Cinci ani mai târziu, în 1879, este arestat cinci zile la Stollberg (Sachsen) pentru încercarea de înșelare a autorităților, prin declararea unei identități false. După căsătoria cu Emma Pollmer, în anul 1880, începe o viață normală, scriind cărțile care i-au adus succesul.

    În 1880, Karl May începe să scrie povestirile din “Orientzyklus” (Ciclul Orient), care durează, cu mici întreruperi, până în 1888. În paralel, scrie și pentru alte cotidiane, în afară de cel din Regensburg, folosind pseudonime diferite pentru ca textele sale să fie onorate de mai multe ori. Până la moartea sa, a scris peste o sută de povestiri seriale. În 1892 îl va întâlni pe editorul Friedrich Ernst Fehsenfeld (1853-1933) care îi propune prezentarea narațiunilor sale în cărți. Astfel, va apare „Karl May’s Gesammelte Reiseromane” (Culegerea de romane de călătorie a lui Karl May), încununată de succes. Printre cele mai renumite volume se numără „Old-Shatterhand-Legende“ (Legenda lui Old-Shatterhand) unde apare figura indianului apaș Winnetou.

   În anii următori, autorul primește nenumărate scrisori de la cititori și începe o serie de călătorii, încheind contracte în Germania și Austria. Devenind tot mai popular, se mută în „Villa Shatterhand“ din Radebeul (Saxonia), în care astăzi funcționează Muzeul Karl May.

    În anii 1899-1900, scriitorul întreprinde călătorii în Orient, unde o cunoaște pe Klara Plöhn, ajungând până în Sumatra, unde a scris un jurnal de călătorie din care s-au păstrat doar fragmente. În ultimii ani de viață, scriitorul are faze de depresiuni nervoase și halucinații.

     La 9 decembrie 1902, Karl May primește titlul de „Doctor honoris causa” de la „Universitas Germana-Americana” din Chicago, pentru operele din seria de povestiri „Im Reiche des Silbernen Löwen”, scriitorul fiind bănuit de istoricul literar Cristian Heermann că ar fi organizat această înscenare prin cea de a doua soție a sa, Klara Plöhn. Aceasta polemică, procesele și problemele familiare (moartea soției) ar fi dus la moartea prematură a scriitorului, cauzată de o paralizie cardiacă cu o bronșită acută astmatică.

SURSA-http://voxpublica.realitatea.net/freestyle/cine-l-citeste-o-data-piere-75083.html

VINCENT VAN GOGH 163 DE ANI DE LA NASTERE

   Vincent van Gogh s-a nascut pe 30 martie 1853 in Groot-Zundert, Olanda, in familia reverendului reformat Theodorus van Gogh. A avut trei surori - Elisabeth, Anna, Wil - doi frati - Theo si Cor - o familie numeroase si unita. Dintre toti, Theo se va dovedi cel mai apropiat de el, singurul care l-a sustinut in permanenta, moral si mai ales financiar. Mult mai tarziu, cand Vincent va fi obsedat doar de arta sa, Theo va fi in permanenta cel care ii cumpara culori si panze, ii trimitea banii pentru traiul zilnic si incerca, fara succes, sa vanda panzele fratelui sau.

   Daca in copilarie viitorul pictor nu s-a remarcat prin nimic - si cu atat mai putin ca un talent in artele plastice - mai tarziu a inceput sa descopere, fascinat, desenele si gravurile artistilor in voga. Incepuse sa deseneze in anii de scoala, sub indrumarea lui Constantijn C. Huysmans, dar in scurt timp Vincent si-a abandonat studiile. Primele semne ale bolii care avea sa ii aduca in final moarte se faceau deja simtite, dar au fost ignorate de familia care ii cauta lui Vincent, pe atunci in varsta de 15 ani, o slujba. Cu ajutorul unei rude se va angaja pana la urma la o galerie de arta din Haga, unde se familiarizeaza cu lucrarile artistilor clasici, academici, orice noi tendinte si idei fiind respinse imediat. Era in 1869.

   In 1873, multumiti de munca lui van Gogh, proprietarii galeriei il transfera la Londra, pentru a supraveghea afacerile de acolo. A fost una dintre putinele perioade fericite din viata lui Van Gogh : descoperea noi si noi pictori si genuri, avea deja artistii sai preferati, incepuse sa se priceapa la administrarea unei galerii de arta, castiga deja destul de bine. Dar perioada de fericire se termina prost pentru Vincent, cand se indragosteste fara speranta la Londra de fiica proprietarului casei unde statea. Respins, are prima cadere psihica, apar primele semne de manie religioasa. Lucreaza prost, este nervos cu clientii, incepe sa respinga lucrari usor de vandut si sa aduca in galeria de arta piese pictate de artistii tineri. Pe scurt, nu isi mai face treaba, protesteaza mereu, se cearta, si in final isi pierde slujba.

   In loc sa fie galerist, pe fondul crizei sale mistice, Vincent isi anunta familia ca va deveni pastor, la fel ca si tatal sau, dar pentru inceput lucreaza in Anglia, adesea ca voluntar neplatit. Este profesor, desenator, face primele sale schite, apoi devine asistentul unui pastor metodist. Are viziuni religioase, vrea sa propovaduiasca, vrea sa salveze intreaga lume. Tot mai distant si mai indepartat de familie, revine acasa si lucreaza pentru scurt timp intr-o librarie. Continua sa deseneze, la inceput pentru a-si umple timpul, apoi tot mai atras, fara insa a-si propune sa devina pictor. Duce o viata simpla, aproape austera, mananca putin, doarme putin, munceste si fumeaza mult. Se muta la Amsterdam, se pregateste pentru viata de pastor, locuind impreuna cu unchiul sau, Jan van Gogh. Foarte serios, se pregateste pentru admiterea la Universitate, trimite scrisori entuziaste familiei, dar nu reuseste sa ia examenul, are o noua cadere si renunta la proiect.
   Se va decide intr-un final sa devina artist, dupa ce desenase si schitase o buna perioada viata simpla si mizera a oamenilor saraci, pe care incepuse sa ii cunoasca. Sprijinit doar de Theo, neincrezator in fortele proprii, dorind sa creeze ceva care sa ramana, Vincent van Gogh se va dedica artei cu aceeasi furie cu care alesese si religia. Theo va fi singurul care crede in el, il sustine financiar, ii cumpara toate cele necesare. Pana la sfarsitul vietii insa, Vincent va reusi sa vanda un singur tablou. In 1881, la varsta de 27 de ani, Vincent se muta din nou impreuna cu parintii sai si se ocupa doar de pictura si desen. Lucreaza singur, dupa reproduceri, studiaza diverse tehnici si materiale, stiluri si teme, descopera marii maestrii si curentele importante, este interesat de studiul perspective, de jocurile de umbre si lumini, de anatomie. Prima mare tema abordata este viata rurala, o lume saraca si plina de expresivitate, pe care o cunostea deja bine.

   Incearca in permanenta sa isi perfectioneze desenul, convins ca un pictor adevarat trebuie sa stie, inainte de orice, sa deseneze. Aceste prime incercari, desi cu unele naivitati si stereotipii, tributare adesea marilor maestri, in fapt exercitii rabdator realizate, demonstreaza deja un talent original, puternic, in dezvoltare. Se muta din nou, isi continua lectiile, de aceasta data cu Anton Mauve, fratele uneia dintre surori, si incepe o stranie relatie cu Sien Hoomik, o femeie de strada, vulgara si incapabila sa il inteleaga, deja insarcinata, o problema in plus pentru idealistul Vincent. Dar un model care il va inspira adesea. Relatia se va termina insa destul de repede. Pictura insemna deja mai mult decat orice altceva pentru Vincent.

   In preajma varstei de 29 de ani, Vincent van Gogh il va descoperi cu entuziasm pe Jean-Francois Millet, prima sa influenta majora, de care il leaga mai ales fascinatia pentru spatiul rural. Mutandu-se pentru prima oara in propriul atelier, desi o incapere modesta si saracacioasa, van Gogh simte ca este in sfarsit pe drumul cel bun. Dupa 1884 va incepe sa picteze si sa deseneze mai ales studii anatomice, fiind fascinat mai ales de maini si chipuri, iar in 1885 termina prima sa capodopera, Mancatorii de cartofi, una dintre cele mai interesante si originale lucrari. Avea sa fie o pictura celebra, dar abia dupa moartea artistului.

   Dezamagit de esecuri, se inscrie la o academie de arta din Antwerp, lucreaza intr-un ritm infernal, se familiarizeaza cu arta lui Rubens si cu marii maestri niponi. In 1886 se muta la Paris, pentru a locui impreuna cu fratele sau, Theo, singurul sprijin pe care il mai avea. Aceasta schimbare va fi cea care ii va determina radical stilul matur si cariera, pentru ca la Paris descopera impresionismul si post-impresionismul, care il vor marca si schimba pentru totdeauna. Culori vii, intense, tehnici inedite, teme noi, personaje stranii, autoportrete, este o adevarata explozie cromatica si stilistica, astazi demonstrand ca Vincent van Gogh era unul dintre marii artisti ai lumii. Atunci insa era doar unul dintre artistii ignorati, fara succes de public sau critica, un anonim care picta intr-un stil ciudat, parca distorsionat si chiar, cum s-au pronuntat un critic de notorietate in epoca, “indecent”. Se simte o puternica influenta japoneza, liniile de baza sunt impresioniste, subiectele sunt adesea ciudate pentru acea vreme. Ii cunoaste pe Gauguin, Pissarro, Moent, Emile Bernard, care il privesc fie cu neincredere, fie impresionati de forta acestui pictor/ascet, pentru care arta parea sa fie totul.

   Dintre toti, Vincent van Gogh s-a simtit cel mai apropiat de Paul Gauguin. Aveau multe in comun : stiluri originale, paleta cromatica intensa si inedita, preocuparea pentru gasirea unor noi forme de expresie, unele teme. In plus, pareau ca se completeaza reciproc, doi artisti ce erau in egala masura doi prieteni. Luat de val, Vincent ii prezinta lui Gauguin proiectul sau de a infiinta o scoala pentru pictori, proiect pentru care se si muta la Arles in 1888, atras de atmosfera locurilor. De aici ar fi trebuit noii artisti sa rescrie arta moderna. Greu de spus cat de mult a crezut insa Gauguin in idealistul proiect al lui Van Gogh. Poate cunostea mai bine orgoliile si personalitatea multora dintre viitorii maestri moderni ; poate nu credea ca un astfel de proiect era viabil, din ratiuni financiare ; in sfarsit, poate prefera sa lucreze singur, nu impreuna cu alti artisti. Cu toate acestea, i s-a alaturat lui Vincent van Gogh la Arles, au lucrat impreuna, au locuit si impartit totul. In aceeasi perioada Vincent van Gogh picta celebrele sale compozitii cu floarea-soarelui, poate cele mai cunoscute din creatiile sale, primele fiind in fapt cadouri pentru Gauguin.

   Totul parea sa mearga bine. Parea doar. Spre sfarsitul anului, crizele de nervi ale lui Van Gogh se intetesc. Cuprins de demonii sai interiori, de obsesiile si spaimele sale, Vincent este adesea violent, certurile cu Gauguin sunt tot mai dese, la fel si atacurile de epilepsie, halucinatiile. Bea mult, fumeaza enorm, lucreaza frenetic, este greu de suportat. Tensiunea va creste pana la deja celebrul moment in care Vincent van Gogh, in plina criza de dementa, il ataca pe Paul Gauguin cu un cutit, apoi se automutileaza, retezandu-si o ureche. Internat, pare sa se refaca rapid, este placid si rabdator, reincepe sa lucreze, inspirat de lumea sanatoriului in care se afla. Dar, odata eliberat, afla ca Gauguin a plecat definitiv, iar planurile sale privind comunitatea artistica s-au sfaramat pentru totdeauna.

   La sfarsitul lui 1888, obosit si incapabil sa lucreze, Vincent s-a internat din nou, de aceasta data intr-un sanatoriu din Saint-Remy-de-Provence. Incepea cea mai prolifica perioada din cariera artistului, cand lucreaza aproape un tablou pe zi, deseneaza foarte mult, isi corecteaza “greselile” si amanuntele de care nu era multumit, isi doreste sa revina si sa devina, in sfarsit, un pictor de succes. Stilul sau s-a schimbat radical, ca o expresie a bolii sale. Dupa cateva luni, tot mai deprimat si mai ostenit, revine alaturi de fratele sau, Theo van Gogh. Nimic insa nu il poate motiva sa continue. Lucreaza cu o disperare care il sperie pe Theo, care banuieste o noua criza.

   Pe 27 iulie 1890, Vincent van Gogh incearca sa se sinucida, impuscandu-se in piept. Va muri doua zile mai tarziu.

   Theo, care stransese majoritatea lucrarilor fratelui sau, va muri peste doar sase luni, vaduva sa fiind practic cea care l-a redat posteritatii pe Vincent van Gogh. Datorita eforturilor ei, lumea avea sa descopere, postum, unul dintre marii maestri ai artei moderne. Pentru Van Gogh omul era mult prea tarziu. Pentru Van Gogh pictorul incepe gloria atat de mult visata. Lucrarile celui care fusese respins si ironizat, care nu reusise sa vanda decat un singur tablou in timpul vietii – si acela pentru o suma modesta – ating azi sume colosale la licitatiile internationale de arta.

 SURSA-http://www.artline.ro/Vincent-van-Gogh---o-biografie-13392-1-n.html

ISTORIA ZILEI DE 30 MARTIE

1392 - Prima atestare documentară a oraşului Roman în timpul lui Roman I Muşat al Moldovei
1492 - Regii spanioli Ferdinand Catolicul şi Isabella semnează, după eliberarea întregii ţări de sub dominaţie maură decretul privind expulzarea evreilor şi maurilor în cazul refuzului convertirii
1633 - S-a născut cronicarul moldovean Miron Costin (m. 1691), care a afirmat în opera sa istorică originea latină comună a moldovenilor, muntenilor şi ardelenilor
1746 - S-a născut pictorul spaniol Francisco Jose de Goya (d. 16 apr. 1828)
1811 - S-a născut chimistul german Robert Bunsen (d. 16 aug. 1899), coautor al lămpii cu gaz care îi poartă numele, pe baza unui proiect din 1855 al colegului său britanic Michael Faraday.
1830 - S-au încheiat elaborarea de către Comisiile Divanurilor Moldovei şi Ţării Româneşti a Regulamentelor Organice, primele legi fundamentale ale Ţărilor Române.
1844 - S-a născut poetul liric francez Paul Verlaine (d. 8 ian. 1896)
1853 - S-a născut pictorul olandez Vincent van Gogh (m. 19 iul. 1890), promotor al expresionismului şi abstracţiunii în pictura modernă, al cărui nume este purtat de un muzeu dedicat lui în Amsterdam
1856 - Semnarea Tratatului de pace de la Paris, ce consfinţea înfrângerea Rusiei în faţa Marii Britanii, Franţei, Turciei şi Piemontului (Milano) în Războiul Crimeii, declanşat de ea în 1853
1858 - Americanul Hyman Lipman din Philadephia înregistrează patentul creionului cu gumă de şters, la 88 de ani după ce inginerul englez Edward Naime l-a realizat pentru prima dată
1867 - SUA cumpără de la Imperiul Rus teritoriul Alaska pentru suma de 7.200.000 $ (2 cenţi/acru), acţiune denumită de media americană ’’Nebunia lui Seward (secretarul de stat)’’.
1889 - S-a înfiinţat Agenţia Telegrafică Română (azi ROMPRES)
1894 - S-a născut Serghei Iliuşin (d.1977), pilot în primul război mondial şi proiectant al seriei de avioane Iliuşin 2 şi 4 (al doilea război mondial), respectiv 18 şi 62 (comerciale)
1899 - A încetat din viaţă politicianul conservator Lascăr Catargiu (n. 1 nov. 1823), fost prim-ministru al României pentru patru mandate
1912 - A încetat din viaţă scriitorul german Karl May (n. 25 feb. 1842), autor al seriei de romane de aventuri în Vestul american ce au ca eroi pe căpetenia apaşilor Winnetou şi prietenul său alb Old Shatterhand
1912 - Franţa îşi impune protectoratul prin tratat asupra celei mai mari părţi a Regatului Marocului, dependenţă externă care va dura pînă la obţinerea independenţiei în 1956
1939 - A fost inaugurată linia telefonică directă Bucureşti-Budapesta
1945 - S-a născut Eric Clapton, chitarist, cântăreţ şi compozitor britanic de muzică rock
1951 - UNIVAC 1 (Universal Automatic Computer 1), primul computer comercial din lume, este livrat de firma Remington Rand (autori J. Eckert şi J. Mauchly) Oficiului de Recensămînt al SUA
1968 - S-a născut Céline Dion, cântăreață canadiană, solistă vocală pop-rock
1981 - Preşedintele american Ronald Reagan este împuşcat în piept de John Hinckley, în timp ce părăsea Hilton Hotel din Washington, atentat în care au fost rănite alte trei persoane oficiale, atentatorul, apropiat familiei vicepreşedintelui George Bush, fiind declarat ulterior iresponsabil
1987 - Tabloul ’’Irişii’’, pictat în 1888 de olandezul Vincent van Gogh, este vîndut cu 53,9 milioane de dolari de casa de licitaţii de opere de artă Sotheby’s din New York
1989 - A murit Nicolae Steinhardt (prenumele la naştere: Nicu-Aureliu), eseist, prozator, autor de eseuri şi predici de religie creştină ortodoxă; arestat în ianuarie 1960, alături de grupul de intelectuali „Noica-Pilat”, pentru infracţiunea „de uneltire contra ordinii sociale”, va fi eliberat în 1964 (anul eliberării deţinuţilor politici din România), după peregrinări prin închisorile Jilava şi Gherla; de origine evreu, s-a creştinat în închisoare, la 15 martie 1960 fiind botezat ortodox, în celula de la Jilava, de către ieromonahul basarabean Mina Dobzeu; după două decenii s-a călugărit, ultimii nouă ani din viaţă petrecându-i la Mănăstirea Rohia din Maramureş (n. 1912). NOTĂ: Dicţionarul scriitorilor români R-Z (2002) şi site-ulwww.crestinortodox.ro menţionează ca dată a morţii 29 martie 1989
2002 - A murit Lady Elizabeth Angela Marguerite Bowes-Lyon, mama reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, numită şi Regina-Mamă, devenită un adevărat simbol al Casei regale britanice (n. 1900)
2003 - A încetat din viaţă actriţa de comedie Vasilica Tastaman (n. 6 oct. 1933)
2004 - A încetat din viaţă actorul de teatru şi film Aurel Giurumia (n. 14 mar. 1931
2011 - A murit actriţa de film rusă Ludmila Gurcenko, populară interpretă a filmului sovietic din anii ’70-‘80 ai secolului XX (n. 1935)
2012- A murit sculptorul şi profesorul universitar Paul Vasilescu (n. 1936)

SURSE--http://www.mediafax.ro/…/semnificatii-istorice-pentru-data-…;
https://ro.wikipedia.org/wiki/30_martie
http://www.rador.ro/…/calendarul-evenimentelor-30-martie-s…

UNIVERSALITATEA DANSULUI

    Încă de la începuturile omenirii, dansul a vorbit prin mişcare, despre naştere, moarte, anotimpuri şi renaşterea naturii, copii, adolescenţi, căsătorie, plecarea la vânătoare, război sau victorii tribale.
Se folosea dansul pentru invocarea spiritelor sau venerarea zeilor, pentru prosperitate, ploaie, rodnicia pământului, alungarea relelor sau curtarea partenerului.
   Era ceremonial, ritual şi exprima sentimente de bucurie, tristeţe sau dragoste, iar dovezi sunt picturi vechi de nouă milenii găsite în adăposturile de piatră din India sau sudul Asiei sau în morminte vechi de peste cinci mii de ani din Egipt.

    Muzica şi dansul s-au născut şi au evoluat împreună şi, în timp, dansul a căpătat semnificaţii diferite şi s-a diversificat odată cu societatea, cu normele sociale, culturale sau estetice.
Dansurile folclorice şi-au rafinat impetuozitatea prin mişcări elaborate şi, prin secolul XVI, s-au născut dansurile de salon, care arătau manierele şi eleganţa dansatorilor de la curţile nobililor.
Renaşterea italiană a creat baletul, adăugând mişcărilor funcţionale ale dansului tehnici de mare viruozitate, dar şi poezie, dramă, costume şi muzică special create.
    La început a fost dansat doar la curţile nobiliare italiene, apoi s-a răspîndit rapid şi la curţile regilor Franţei şi a fost primul dans care a urcat pe scena teatrelor în faţa publicului.
   Baletul a creat dansatori profesionişti şi coregrafi, iniţial licenţiaţi chiar de regele Franţei şi apoi de Académie Royale de Danse deschisa la Paris în 1661. Jean-Baptiste Lully, pe numele său italian Giovanni Battista Lulli, compozitor, instrumentist şi dansator, a fost primul mare maestru de ceremomii, la curtea regelui Ludovic al XIV-lea, creator al stilului baroc francez şi primul director al Operei din Paris.

    Din Franţa baletul a trecut în Rusia şi s-au născut mari şcoli şi companii de balet şi, după Opera din Paris, au atins gloria şi teatrele de Opera din Sankt Petersburg şi Moscova.
Dansurile aristrocraţiei, menuetul şi polka, au devenit populare şi printre oamenii de rând, dar niciunul n-a ajuns mai popular decât valsul, dansat pentru prima dată la curţile austriece în secolul al XVII-lea. Unii spun că originile valsului ar data chiar din secolele XII-XIII, ar fi apărut în zona de sud a Alpilor germani sub denumirea de Nachtanz şi a evoluat, în Austria şi Bavaria, ca dans popular sub numele de Dreher, Deutscher sau Laendler.
   Mişcările de plutire şi alunecare au creat pasiune în rândul întregii populaţii, deşi unii oameni au găsit că valsul este înjositor pentru că partenerilor le era permis să stea foarte aproape unul de celălalt, şi în anul 1760 a fost interzis de Biserică în unele părţi din Germania, totuşi până la sfârşitul secolului XVIII valsul a devenit foarte comun la Paris şi Londra.
   Valsul susţinea liberatea de exprimare şi mişcare şi oamenii simţeau prin acest dans acelaşi spirit în timpul marilor evenimente politice, ăn timpul Revoluţiei din Franţa şi a celei din America. Johann Strauss este considerat părintele valsului vienez, deşi şi Mozart a fost un admirator înflăcărat al acestui stil, valsul devenind în sălile vieneze cel mai popular stil de dans începând cu secolul XVIII.

Prin anii 1840, din Irlanda a venit în America The Clag dance, dansat cu pantofi făcuţi din lemn, devenit The Tap dance când pantofilor li s-a aplicat o porţiune de metal pentru menţinea ritmului. Apoi dansatorii Bill Bojangles Robinson, Fred Astaire, Arthur Duncan sau Tommy Tune au făcut din acest nou dans o adevărată artă, Step dance, cu ritm mai complicat şi mişcări mai ample.
Pe la începutul secolului XX au venit în Europa şi Statele Unite tangoul şi maxixe, născute în cartierele sărace de imigranţi din Buenos Aires şi Montevideo. Tangoul se dansase pe străzi, în spelunci şi bordeluri, dar la Paris a intrat direct în saloanele de dans şi, ceva mai târziu, a fost introdus şi în dansul sportiv, apoi s-a reîntors în Argentina, dar cu o aura de eveniment monden. Iar maxixe, care s-a dezvoltat din dansurile afro-braziliene, în special din lundu şi din polka europeană, a cucerit şi el saloanele de dans în aceeaşi epocă.
   Din America Latină au venit şi rumba, salsa, mambo, merengue, bossa nova sau cha-cha-cha, dar şi ritmurile şi mişcările africane şi au apărut astfel noile stiluri swing, jitterbug, twist, boogie şi mai târziu disco, care aveau un mod extreme de liber de a improviza mişcările, multe dintre aceste stiluri muzicale, şi de dans, fiind create unul pentru celălalt şi evoluând împreună.
   Cuplul de dansatori Vernon şi Irene Castle au adus pe scenele Broadway-ului, din 1914, foxtrot-ul care a intrat repede în modă. Tot în acei ani s-a lansat şi shimmy, dansul din umeri, atribuit la origini Gildei Gray, o emigrantă poloneză în America. Întrebată despre stilul său de dans ea ar fi spus, cu un puternic accent polonez, "I'm shaking my chemise", (Îmi scutur cămaşa), şi de aici şi numele nostim al dansului.

   După ce femeile au început să aibă drept de vot, pe la 1920 a apărut şi charleston-ul.
Inovaţia în privinţa stilurilor de dans a fost explozivă, mişcarea devenind din ce în ce mai liberă, Loie Fuller, Isadora Duncan, Mary Wigman sau Ruth St. Denis fiind promotorii aşa numitului dans modern.Postmodernismul a virat dansul către simplicitate şi frumuseţea corpului uman, mişcările au devenit mult mai puţin sofisticare şi, pe scenă, s-a renunţat la costume.
   Anii '50 au adus rock-n-roll-ul, devenit rapid stare de spirit şi stil de viaţa. Rege a fost Elvis Presley, un băiat sărac şi timid, care atunci când a urcat pe scenă şi a început să cânte şi să-şi mişte corpul într-un stil extrem de energic,a provocat imediat ţipete de uimire şi admiraţie.
   Elvis împreună cu Chuck Berry, Jerry Lee Lewis, Bo Diddley, Bill Haley & His Comets şi The Beatles au revoluţionat practic muzica şi au creat noul stil de dans, cu mişcări cât mai flexibile ale picioarelor şi elemente acrobatice.
    Până atunci se dansase pe muzica cu texte poetice cântată de marile orchestre Duke Ellington sau Benny Goodman, iar rock-n-roll-ul, inspirat de Rhythm and blues-ul afro american şi muzica country, a dezlănţuit energiile şi a spus lucrurilor pe nume. Noul beat a fost desăvârşit de Beatles şi diversificat apoi către muzică pop şi, în paralel cu muzica, au evoluat şi noile mişcări de dans.
Anii '70 au adus break-dance-ul, denumit iniţial B-boying sau breaking, un stil de dans de stradă, format și dezvoltat ca parte a culturii tinerilor afro-americani şi portoricani din New York.
   În 1974 faimosul grup Jackson 5 a prezentat într-o emisiune televizată dansul numit Robot, creat de Michael Jackson, evenimentul declanşând o adevărată revoluţie rândul tinererilor şi datorită popularităţii aduse de media dansul s-a răspândit imediat în Marea Britanie, Brazilia, Japonia, Germania, Franţa, Rusia si Coreea de Sud.
   Break-dance-ul constă din jocul de picioare (toprock), schemele la sol (downrock), elementele de forţă (power moves) şi freez-urile/suicide-urile. A fost dansat atât pe hip-hop, cât şi pe alte genuri muzicale adesea remixate pentru a prelungi break-urile muzicale. În ultimii 40 de ani, break-dance-ul a devenit subiectul a zeci de producţii cinematografice, show-uri de televiziune, benzi desenate sau jocuri video.

Dansurile tradiţionale

   În fiecare ţară s-au păstrat şi transmis din generaţie în generaţie dansurile folclorice tradiţionale ca formă de manifestare a spiritualităţii şi identităţii naţionale.
Bharatanatyam, cel mai vechi dans tradiţional indian, este dansul naţional al Indiei. Este dansul unui singur dansator, iar mişcările expresive şi senzuale par a fi inspirate de sculpturile din temple.
Dansurile cham sunt menţinute în viaţă de locuitorii din Bhutan, India şi China şi sunt extrem de spectaculoase prin costumele colorate şi muzica interpretată de călugări cu instrumente tradiţionale.
Derviş-ul rotitor al turcilor, este de fapt un ritual spiritual cu o vechime de şapte secole. Dansatorii îmbrăcaţi în ample costume albe, centură neagră şi o căciulă înalta din blană de cămilă, toate simboluri ale morţii, se învârt într-un ritm frenetic cu scopul de a atinge extazul spiritual.
   Dabkeh-ul libanez începe cu mişcări simple, reţinute, sacadate şi se dezvoltă în mişcări tot mai ample şi pe măsură ce creşte, da o impresie de vitalitate nestăpânită.
   Sirtaki este dansat de greci ţinîndu-se de umeri, în linie sau în cerc, cu sărituri şi aplecări în ritm din ce în ce mai alert.
   Czardas este dansul tradiţional din Ungaria, flamenco reprezintă chiar spiritul Spaniei, iar Tarantella se dansează pe ritm de tamburine în Italia.
   Céilidh este dansat de galezi şi scoţieni.
   Dansurile irlandeze dansate în grup sunt alerte, fiind inspirate din tradiţia celtilor, atât vestimentar, cât şi artistic.
    Hora se dansează în toate ţările din Balcani, iar Polka, originară din Boemia, este răspândită în toate ţările din centrul şi nordul Europei şi a fost dusă de emigranţi şi pe cele două continente americane.
   Românii au căluşul, hora, sârbă, învârtita, brâul şi multe alte zeci de dansuri specifice fiecărei zone, dansate individual sau în grup, şi păstrate împreună cu muzica populară şi obiceiurile de odinioară.

SURSA://stiri.tvr.ro/de-ziua-mondiala-a-dansului-putina-nebunie-care-face-bine-tuturor_59290.html#sthash.sQboFbl9.dpuf;

ZIUA INTERNATIONALA A DANSULUI

La 29 aprilie este aniversată Ziua internațională a dansului, prin care se încurajează promovarea acestei forme universale de exprimare artistică, dincolo de frontierele etnice, politice sau culturale.

În 1982, Institutul Internațional de Teatru, prin Consiliul Internațional al Dansului, a hotărât ca în fiecare an, pe 29 aprilie, să fie celebrată Ziua internațională a dansului. Sărbătoarea marchează astfel și ziua de naștere a creatorului baletului modern, Jean-Georges Noverre (1727-1810).

Cu prilejul acestei zile, la nivel mondial sunt organizate evenimente culturale precum: cursuri, expoziții, materiale de prezentare pentru toate tipurile de dans, seri de dans, spectacole de stradă și spectacole speciale. Anual, cu această ocazie, o personalitate de rang mondial din lumea dansului este invitată să lanseze un mesaj special.

Peste tot în lume sunt organizate cursuri deschise, expoziţii, seri de dans, show-uri de stradă sau spectacole şi, potrivit tradiţiei evenimentului, o personalitate a dansului transmite un mesaj în toate instituţiile din lume dedicate artei dansului. 

Jean Georges Noverre, maestru francez al dansului și baletului, căruia îi este dedicată această zi, s-a născut la Paris, la 29 aprilie 1727. Prima apariție într-un spectacol a avut loc la Fontainebleau (1743), iar în 1747 a compus primul spectacol de balet pentru Opera Comică. Doi ani mai târziu, a montat spectacolele de balet — ''Iphigenie en Tauride'', ''Alceste'', colaborând cu Christoph Willibald Gluck.

Între 1758 și 1760, a realizat o serie de spectacole de balet la Lyons — ''Fetes du serail'', ''Les Rejouissances flamandes'', ''La Mort d' Ajax'', ''Orphee aux Enfers'' — și și-a publicat lucrarea ''Lettres sur la danse et sur les ballets'' (1760), în care a definit dansul ca ''o pictură plină de pasiuni, moravuri, obiceiuri''.

În 1775, la cererea reginei Maria Antoaneta, a fost numit maestru al spectacolelor de balet la Opera din Paris. A murit la Saint-Germain-en-Laye, la 19 noiembrie 1810.

Oamenii au dansat de mii de ani, mărturie fiind figurile de dansatori ce apar în picturile rupestre din Europa și Africa, datând din timpuri preistorice. Dansul, una dintre cele mai vechi forme ale artei, poate exprima emoții, poate spune o poveste, poate crea o atmosferă specifică sau poate etala rezistența fizică a dansatorului. Sunt două tipuri de dans: dansul de societate, pentru distracție, și dansul creat pentru a susține un spectacol. Dansul l-a însoțit pe om, în călătoria sa prin timp, ca un prieten fidel și de încredere, adaptându-se mereu nevoilor sale, fie de exprimare, fie de relaxare sau de comunicare.

Beneficiile dansului

Dansul reprezintă o descărcare prin ritm şi miscare a diferitelor sentimente sau trăiri, prin dans exprimăm bucuria, tristeţea, iubirea sau dorinţa. Prin dans socializăm, comunicăm, indiferent de limba vorbită sau din cultura din care venim. Dansul formează şi întăreşte spiritul de echipă sau de competiţie.
Pe lângă beneficiile asupra spiritului, multe dansuri au un efect pozitiv şi asupra trupului, menţinându-l în formă, sau a comportamentului.
Şi ajuta nu doar dansul, ci şi muzica care îl însoţeşte întotdeauna.
Pe copii dansul îi ajută să crească fizic, le întăreşte musculatura şi le îmbunătăţeşte postura şi flexibilitatea.
Emoţional, dansul poate fi un remediu împotriva timidităţii, depresiei, tulburarilor de comportament, iar sub aspect intelectual s-a dovedit că mişcarea ajută pe cei cu deficienţe legate de procesul de învăţare, pentru ca mintea şi trupul sunt un întreg.
Înainte de inventarea scrisului dansul era mijloc de expresie pentru a transmite poveştile de la o generaţie la alta, şi, înainte de a exista tratamente medicale dansul a fost metodă de vindecare.

SURSE- http://stiri.tvr.ro/de-ziua-mondiala-a-dansului-putina-nebunie-care-face-bine-tuturor_59290.html#sthash.sQboFbl9.dpuf;
http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/04/29/ziua-internationala-a-dansului-09-16-23

ISTORIA ZILEI DE 29 MARTIE

1638 - Coloniştii suedezi întemeiază Noua Suedie, prima aşezare pe teritoriul viitorului stat nord-american Delaware.
1727 - S-a născut coregraful francez Jean Noverre (m.1810), pionier al baletului modern.
1799 - Legislativul statului New York adoptă legea privind abolirea sclaviei în mod gradual.
1815 - S-a născut Costache Caragiale (d.1877), actor şi dramaturg, primul director al Teatrului Naţional Bucureşti, unchiul lui I. L. Caragiale, căruia i-a dat lecţii de declamaţie şi mimică.
1878 - S-a născut Elena Paximade, cunsocută ca poetă sub numele de Elena Farago.
1886 - A fost creată băutura răcoritoare Coca-Cola.
1899 - S-a născut Lavrenti Beria, şeful poliţiei politice sovietice în anii 1938-1953 şi unul dintre succesorii lui Stalin în martie 1953, executat de tovarăşii săi în decembrie acelaşi an.
1941 - S-a născut poeta Constanţa Buzea.
1943 - S-a născut la Volos, în Grecia, Evangelos Odysseas Papathanassiu, cunoscut ca muzician New Age şi electronic sub numele de scenă Vangelis.
1943 - S-a născut John Major, politician britanic conservator, fost ministru de externe şi ministru de finanţe, precum şi premier (1990-1997), ca succesor al d-nei Margaret Thatcher.
1945 - Ministrul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu a semnat un decret-lege ce viza epurarea administraţiei publice de funcţionari ai regimurilor anterioare instalării la 6 martie 1945 a guvernului procomunist condus de dr. Petru Groza.
1962 - S-a născut Dan Bittman, solistul legendarei trupe rock româneşti ''Holograf''.
1964 - S-a născut la Sydney, Australia, top modelul şi actriţa Elle Macpherson, alias ''The Body''.
1971 - A încetat din viaţă academicianul Dimitrie Panaitescu (Perpessicius) (n. 1891), poet şi critic literar, editor de marcă al operei lui Mihai Eminescu.
1971 - Lt. american William Calley este singurul găsit vinovat şi condamnat la închisoare pe viaţă de justiţia militară pentru masacrul comis în satul sud-vietnamez My Lai la 16.03.1968, incident care a subminat sprijinul opiniei publice americane pentru războiul din Indochina.
1973 - Armata SUA încheie retragerea din Vietnamul de Sud, conform Acordului de pace semnat la 27 ianuarie 1973 la Paris, situaţie ce va conduce la prăbuşirea regimului militar de la Saigon în 1975.
1991 - Hotărârea Guvernului României privind etapa a doua de liberalizare a preţurilor.
1997 - Iosif Sava şi Grigore Constantinescu s-au numărat printre laureaţii primei ediţii a premiilor Fundaţiei Oedip.
1999 - Indicele Dow Jones al Bursei din New York depăşeşte, pentru prima dată în istoria celei mai mari burse din lume, nivelul de 10.000 puncte acumulînd 10006,78 puncte (40,94 p. în 1896).
2003 - A încetat din viaţă la Bangkok (Thailanda) medicul italian Carlo Urbani (''Medicins sans frontières'' şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii), din cauza Sindromului deficienţei respiratorii acute (SARS), pe care îl identificase în noiembrie 2002 la Guandong, R.P. Chineză.
2004 - România a devenit membru al NATO, alături de alte şase state est-europene invitate să adere la Alianţă în cadrul summit-ului de la Praga din noiembrie 2002.
2005 - Fostul secretar general al Federaţiei Române de Handbal, Mihai Stark, a decedat. (n. 1953)
2006 - Cântăreţul Tom Jones a fost înnobilat de regina Marii Britanii în cadrul unei ceremonii la Palatul Buckingham, el fiind numit cavaler în semn de recunoaştere pentru serviciile aduse muzicii britanice.
2009 - A încetat din viaţă Maurice Jarre, compozitor francez (n. 1924)

ZIUA INTERNATIONALA A DANSULUI.

SURSE-http://www.mediafax.ro/…/semnificatii-istorice-pentru-ziua-…;https://ro.wikipedia.

org/wiki/29_martie

ZIUA INTERNATIONALA A CARTII PENTRU COPII

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva organizează și în acest an, cu prilejul Zilei Internaționale a Cărții pentru Copii, festivitatea de premiere a câștigătorilor concursurilor „Dacă aş fi scriitor…” și „Dacă aș fi ilustrator…”, ediția a XI-a.
Decernarea premiilor va avea loc în ziua de 1 aprilie 2016, ora 1000, în Sala Mare a Teatrului de Artă din Deva. 
De peste un deceniu, în preajma zilei de naștere a marelui povestitor danez Hans Christian Andersen, născut la 2 aprilie 1805 la Odense, în Danemarca, Biblioteca Județeană organizează un concurs literar și artistic destinat elevilor din ciclul primar, o atractivă competiție prin care copiii sunt invitați la lectură, la stimularea fanteziei și a talentului lor artistic.
Concursul „Dacă aş fi scriitor…” este pregătit din timp, împreună cu elevii claselor I-IV, coordonați de învățătorii lor. Concret, cu câteva luni înainte, cadrele didactice primesc titlurile unor povești cunoscute copiilor din literatura română și universală. Anul acesta, au fost selectate opt povești: Albă ca Zăpada, Cei trei purceluși, Hansel și Gretel, Harap Alb, Mica Sirenă, Rățușca cea urâtă, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte și Tom Degețel.
Elevii sunt invitați să le recitească, să se transpună în universul acestora și apoi, cu imaginație și talent, să rescrie aceste povești, să creeze propria lor variantă, propria lor așteptare în legătură cu firul epic și faptele eroilor. Copiii sunt puși în ipostaza de mici scriitori și au întreaga libertate de a da frâu liber imaginației lor, să născocească noi peripeții, noi ipostaze ale eroilor. În final, fiecare copil va trimite la concurs varianta proprie a poveștii. Toate poveștile sunt trimise la Bibliotecă, unde un juriu format din bibliotecari citeşte toate aceste creaţii ale copiilor și ține cont de criteriile stabilite: originalitate, imaginaţie, creativitate, fără a neglija aspectele legate de corecta folosire a limbii române, respectarea elementelor caracteristice basmului, învățămintele desprinse din basm. De asemenea, se urmărește exprimarea cursivă, coerentă, cu folosirea unor figuri de stil adecvate.

Concursul „Dacă aș fi scriitor…” se desfășoară în două secțiuni:
a) pentru clasele I și a II-a;
b) pentru clasele a III-a și a IV-a.

Cu același prilej, se organizează și concursul „Dacă aş fi ilustrator…”, care se adresează tot micilor cititori, invitați să-și valorifice talentul grafic, artistic, și să creeze o copertă de carte cu titlul uneia dintre poveştile selecționate pentru a fi rescrise. Lucrările prezentate trebuie să fie originale, atractive, să pună în valoare imaginația, talentul artistic și bunul gust al copiilor.

Concursul „Dacă aș fi ilustrator…” se desfășoară în două secțiuni:
a) pentru clasele pregătitoare, I și a II-a;
b) pentru clasele a III-a și a IV-a.
Festivitatea de premiere se va încheia, și în acest an, cu parada costumelor inspirate de personajele din poveştile aflate în concurs şi cu decernarea de diplome și premii din partea juriului.

Ziua Internaţională a Sănătăţii si Securitatii la locul de muncă.

    28 Aprilie este Ziua Internaţională a Sănătăţii si Securitatii la locul de muncă. 

   Din 2003 Organizaţia Internaţională a Muncii a constatat şi a subliniat necesitatea prevenirii accidentelor şi problemelor de sănătate la locul de muncă cu ajutorul dialogului social şi tripartismului.

   Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate in Munca susţine OIM prin lansarea ultimei sale campanii de sănătate la locul de muncă. 28 Aprilie este, de asemenea, ziua in memoriam a muncitorilor din organizaţii. În acest an, tema OIM este determinarea riscurilor şi modele de prevenire într-o lume schimbătoare a muncii, luând în considerare provocările globale actuale şi noul context al securităţii ocupaţionale şi practicii sănătăţii.

   Lumea muncii în Europa este dinamică. Nu numai că apar noi pericole şi riscuri , dar, de asemenea, relaţia dintre angajator şi muncitor, forţa de muncă demografică europeană, structura şi modelele muncii sunt într-o continuă schimbare.

   Aceste modificări, la rândul lor afectează modul în care securitatea şi sănătatea la locul de muncă sunt  gestionate, la nivel regional, naţional şi internaţional.

   Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate in Munca se află în fruntea instituţiilor care pot furniza informaţii actuale şi precise cu privire la aceste aspecte. Printre numeroasele sale publicaţiile  recente au fost mai multe rapoarte privind expunerea la locul de muncă la nanoparticule, conexiunea om-tehnologie şi riscurile emergente, lucrătorii imigranţi, precum şi diversitatea forţei de muncă şi evaluarea  riscurilor.

   Lucrările în curs ale Agenţiei includ examinarea impactului problemelor de gen privind siguranţa la locul de muncă şi “locurile de muncă noi”. Globalizarea înseamnă că Europa nu poate aborda aceste probleme de una singură. Acesta este motivul pentru care Agenţia lucrează cu OIM, OMS şi alţi parteneri la nivel mondial pentru a proteja lucrătorii în aceste timpuri de schimbare.

SURSA: http://www.dspjneamt.ro/informatii-utile/educatie-pentru-sanatate/ziua-mondiala-pentru-sanatate-si-securitate-la-locul-de-munca#sthash.D10JiBTI.dpuf